Parohie

Podu Vadului – Breaza

A.ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE.[PREZENTARE GENERALĂ A LOCALITĂȚII] Parohia Podu Vadului este situată în partea de sud a orașului Breaza [vezi parohia I.11.20], din care face parte începând cu anul 1968, până atunci fiind comună de sine stătătoare. La nord se învecinează cu Breaza de Jos, la est cu râul Prahova, iar la sud cu comuna Poiana Câmpina, de care o separă un mic pârâu ce vine dinspre vest și se varsă în râul Prahova. La sud-vest este comuna Provița de Jos, iar la vest, comuna Provița de Sus. Întrucât Podu Vadului se mărginește la răsărit cu râul Prahova, iar trecerea peste acest râu era anevoioasă, s-a construit un pod (1861) peste această apă. Acest vad de apă cu podul construit a dat naștere la denumirea satului de “Podu Vadului”.

Parohia Podu Vadului a trecut, de-a lungul vremii, prin mai multe stadii de dezvoltare. O găsim menționată drept cătun, apoi sat, comună independentă (între 1931-1939 și apoi între anii 1945-1968) și cartier al orașului Breaza. În marele Dicționar geografic al României, întocmit de George Ioan Lahovari în 1898 se spune”Comuna Breaza se compune din 5 cătune: Breaza de Jos, Podu Vadului, Valea Lungă, Valea Târsei și Fricoasa”[1]. În Atlasul geografic al R.S.România din 1965 era considerată o “așezare de tip urban”[2], o fază intermediară de dezvoltare între comună și oraș, apreciere pe deplin justificată, atât ca așezare (pe șoseaua națională București-Brașov) cât și ca zestre edilitară modernă: electricitate, gaz metan, construcții noi(cămin cultural, școală generală, magazin universal).

B.ISTORICUL BISERICII PAROHIALE.[ISTORIA ZIDIRII EI] Toate sursele cunoscute datează biserica din Podu Vadului între anii 1810-1818. Cu toate acestea o inscripție slavonă descoperită în piciorul Sfintei mese din sfântul altar spunea: “…adevărul învățăturii Domnului Hristos, Breaza, la leat 7018 (1510)…popa Gheorghe”. Tradiția istorică susține că în Podu Vadului ar fi existat o biserică încă din anul 1510, construită din lemn, probabil de dimensiuni modeste. O altă inscripție o găsim săpată cu litre chirilice pe clopotul bisericii din Podu Vadului: “Acest clopot s-a făcut la plaio Prahovi satu Breaza la biserica din Podu Vadului, 1810”. Astfel în jurul anului 1810 pe locul vechii biserici a fost ridicată o altă biserică în plan dreptunghiular, cu hramul “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. În diverse lucrări găsim menționat anul 1818 ca anul întemeierii bisericii din Podu Vadului. Marele Dicționar Geografic al României din 1902 menționează biserica din Podu Vadului ca fiind “fondată la 1818” având hramul Nașterea Sfântului Ioan [3]. Biserica era construită din piatră necioplită, cărămidă și mortar făcut din var și nisip. Avea o singura turlă de lemn, deasupra pronaosului care  a servit și drept clopotniță. Era acoperită cu tablă zincată. Tavanele erau plate. Catapeteasma bisericii era executată din piatră și cărămidă. Pictura din interiorul bisericii și de pe catapeteasmă fusese executată de pictorul Teodor Zarimba din comuna Telega, în anul 1878.

În urma seismelor din 1977 și 1986 biserica a suferit numeroase avarii. Fisurile transversale și longitudinale din pereți au adus-o în stadiul de a fi inutilizabilă. În 1975 a fost construit un pridvor închis și pe lângă zidurile bisericii au fost turnate fundații pentru construcția unei noi biserici. Acestea s-au dovedit mai târziu a fi parțial inutilizabile, nefiind făcute în conformitate cu normativele în vigoare. În anul 1999 expertizele tehnice  și expertiza picturii au propus demolarea bisericii vechi și construcția unei noi biserici.

Adunarea parohială și Consiliul parohial au hotărât construcția unei noi biserici, pe locul bisericii vechi. În baza unui deviz aprobat de Centrul Eparhial cu nr.7554/1999 și a Autorizației de construire nr.173/1999 emisă de primăria orașului Breaza, în luna martie 2000 s-a început construcția noii biserici.

[ARHITECTURA]. Biserica a fost construită între anii 2000-2010, din cărămidă până la cota de 4m și din cadre de beton între cotele 4-9m. Are formă de cruce, cu două turle, cu o lungime de 28m, lățime de 8m și înălțime de 16m. Acoperișul bisericii a fost făcut din lemn de brad iar ca învelitoare s-a folosit tabla zincată. Cele doua turle  au fost ridicate pe schelet de lemn de brad, iar pentru rezistență s-au folosit gusee metalice. Bolțile bisericii au fost executate din fier beton, plasă sudată și rabiț, folosindu-se pentru izolație vată minerală cu folie de aluminiu. Pardoseala bisericii este placată cu marmură adusă din Grecia, ca donație aFrăției “Sfântul Cosma Etolianul”.Finisajele exterioare au fost executate din polistiren extrudat. În data de 05 iunie 2011, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a fost târnosită biserica de către Preasfințitul Părinte Ciprian Câmpineanul- Episcop Vicar Patriarhalînsoțit de un ales sobor de preoți si diaconi. Noua biserică a primit trei hramuri: “Nașterea Maicii Domnului”, “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” și “Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iași”.

[1]MareleDicționarGeografic al României, vol.1, București, 1898, p.637;

[2] Atlas geografic. RepublicaSocialistǎRomânia, prof, univ. dr. Tufescu Victor,EdituraDidacticǎșiPedagogicǎ, București, 1965, p.61;

[3]MareleDicționarGeografic al României, vol.5, Bucuresti, 1902, p.17.

PAROH,

Preot Veress Ion Laurentiu